1. N-amâna-ndreptarea vieții
pân-la ultimul popas,
/: nimenea din noi nu știe
care-i cel din urmă ceas. :/

2. N-amâna înfăptuirea
gândului frumos și sfânt,
/: n-amâna să pui cu Domnul
fericitu-ți legământ. :/

3. N-amâna-mplinirea sfintei
datorie de părinți,
/: lacrimile nesfârșite
sunt amare și fierbinți. :/

4. Nu-ți mai amâna-mpăcarea
ta cu soțul despărțit,
/: nu știi cât de grabnic vine
ne-așteptatul tău sfârșit. :/

5. N-amâna s-asculți Cuvântul,
n-amâna să mergi la frați,
/: n-amâna să-ți vezi de suflet,
- amânând, spre iad te-abați. :/

6. Moartea, nimănui nu-i lasă
nici o clipă, nici un pas.
/: - Tot ce lași rămas acuma
poate fi pe veci rămas. :/

I: Cântările Harului, volumul 4, cântarea 249.
Autor text: Traian Dorz